Aproape sufletului

Dăruiește, Doamne Sfinte
                                de Dumitru Matcovschi

Daruiește, Doamne Sfinte,
strop de dor Moldovei noastre,
drum de secoli înainte,
cer înalt și zări albastre.
Fă să aibă bună parte
de pîinica și de sare,
și de viață cu nemoarte
dar ca viața trecătoare.
Apără cum știi mai bine
de străinul care-l pierde
graiul ei, din moși ce vine 
piatra rară, frunza verde.
Leagănului unde pruncii
gîngură cuvîntul mama 
fă-i un loc în iarba luncii
sau în codru de aramă.
Coltelui primăvăratic
dă-i tărie și răbdare,
să răsară, singuratic,
de sub piatra mult ce-l doare.
Înfrățește om și ciută,
grier, fluture, furnică:
la nevoie te ajută
cu-o povață, cît de mică.
Dă-ne, Doamne, ai de unde,
clipa e de înviere,
dă-ne-o mare și un munte,
și mai mult nimic nu cerem.